ARTA IUBIRI
“Lumea aceasta nu e vinovată, suntem vinovați noi că nu știm să iubim și nu știm s-o apreciem!”
De obicei, spunem că trăim prost din cauza altora însă nu observăm atunci când alții trăiesc prost din cauza noastră. De multe ori vorbim de rău despre cei din jurul nostru și suntem tentați să exagerăm cu poveștile negative, diminuând binele altora fără să știm. Însă ce este adevărat? Sau chiar este adevărat?
Chiar îi cunoașteți atât de bine încât să poți să îi vorbești de rău pe cei din jurul tău? De câte ori trebuie să iertăm…de 70 de ori câte 7? De câte ori trebuie să exersăm iertarea? Iertarea, dragii mei, nu este ușoară , știm cu toții acest lucru cu siguranță, mai ales atunci când lucrurile care nu ai fi vrut să se repete, se repetă.
Cineva mi-a spus odată: Ne iubim unii pe alții, nu pentru că știm sau pentru că ne cunoaștem unii pe alții, ci pentru că ne acceptăm unul pe celălalt așa cum suntem.
Pentru că așa ne iubește și Dumnezeu.
În realitate, dragii mei, toate aceste probleme, adunate de-a lungul timpului au repercursiuni asupra sufletului și trupului nostru. De cele mai multe ori suntem în contradicție cu noi înșine…spunem că te-am iertat, că te iubesc, când în realitate eu vreau să te iert, eu vreau să te iubesc.
Și ajungem la aceleași limite alte ființei noastre. Problema de ierta și de a iubii, este mai gravă decât ne imaginăm noi, pentru că înainte de a ierta și de a iubii trebuie să ne recunoaștem propriile noastre greșeli, propriile noastre limite de a ierta si de a iubii și totodată propriile noastre măști cu care trăim toată viața.
În lumea de astăzi, în jurul nostru, există probleme atât de dificile, încât pentru rezolvarea lor e necesară dobândirea unei anumite înțelepciuni filozofice și/sau a unei înțelepciuni teologice, și tot nu ar fi deajuns, deoarece anumite lucruri nu se pot rezolva decât în lumina înțelepciunii care este un dar al Spiritului Sfânt pentru fiecare dintre noi.
Însă, dragii mei, nu vă pierdeți speranța, pentru că în fiecare dintre voi miracolele trăiesc într-un mod invizibil. Fiecare vede “nevăzutul” în funcție de claritatea din inima lui și cât de mult a lustruit iubirea lui.
Este destul de greu atunci când te pui în spatele ochilor tăi și te vezi pe tine așa cum ești cu o reală murdărie de dinafară, dar în interior, în inimile noastre încă se poate aduce la suprafață cela mai frumoase gânduri și sentimente pentru cei din jurul nostru.
Printre care iubirea și iertarea. O viața fără iubire este o risipă.
Numai iubirea eliberează. Nu suntem liberi decât în măsura în care iubim și cu cât iubim mai mult cu atât suntem mai liberi. Suntem liberi atunci când îl primim pe Spiritul Iubirii care ne face să adorăm și să-l iubim pe aproapele și odată cu el pe Dumnezeu.
Să îl iubim așa cum este. Să îl iertăm așa cum este iertat. Aceasta este marea eliberare.
Însă facem alegeri care nu depind de voința noastră, ci de voința lor. Și cu cât cădem mai mult în mizeria lor devenim mai orgolioși și mai înrobiți. Iar orgoliul și trufia ne vor face robi pentru că nu le vom recunoaște niciodată.
Tot ceea ce spunem este genial, unic, ceva ce nimeni n-a mai spus înaintea noastră! Și suntem plini de noi înșine incapabili să îi ascultăm pe cei de lângă noi.
Dragi mei, fiți recunoscători pentru toți și toate, pentru că fiecare dimineața este un nou început, fiecare gând să fie un gând de bucurie, un gând în care să înțelegem mai bine modul în care trebuie să iubim și să iertăm pe cei de lângă noi.
Cu cât ne apropiem mai tare ne dăm seama cât de departe suntem de realitatea pentru care am fost creați a fi. Iubirea, dragii mei, nu are nevoie de nume, categorie sau definiție. Iubirea este o lume în sine.
Iar acesta lume este Dumnezeu.